Plâng cărările vechi pentru că nu mai este cine să calce pe ele...
Închisorilor minții abia le mai trece o lumină printre zăbrele...
Unde s-au dus oamenii evlavioși din țară?
Noi obiceiuri... principii și dogme înlocuiesc altarele de odinioară...
Porțile nu mai sunt ferecate, dorm cei ce le păzesc...
Oricine ar putea să intre să smulgă din altarele ce se prăbușesc...
Dorm soldații cu armele-n mână...
Leviții cântă a jale cu harpe ce n-au nici o strună...
Încredințări nefondate, credințe nefaste ce duc la robie...
Cine ar vrea să cunoască... să știe...
Taina evlaviei sfinte vestită de marii proroci în Scriptură
Venirea Fiului Omului în lumea pierdută scufundata în ură...
Cum Doamne Te-au respins generații la rând…?
Din case... din școală... din viața... din gând...
Și când se vor întoarce înapoi? Înainte să fie prea târziu...
Cum vor recăpăta credința odată pierdută?
Cum vor ști să iubească din nou într-o lume căzută?

Osea2:6